10 femei - Recenzie
Un roman care te surprinde, te emotioneaza si te tine In suspans.
Marcela Serrano
8/4/20261 min read
M-am întrebat, în timp ce citeam cartea, câte povești trec zilnic pe lângă mine fără să le observ. Femeia de la coada supermarketului. Colega care spune mereu că este bine. Vecina pe care o salut în grabă. Poate că fiecare dintre ele ar avea ceva de povestit. Exact asta mi-a lăsat această carte: dorința de a asculta mai atent oamenii.
Am deschis 10 femei convinsă că voi citi zece povești diferite. Am închis-o cu sentimentul că, de fapt, există o singură poveste, spusă de zece voci.
Fiecare femeie își poartă propriile răni. Unele sunt ascunse în spatele unei vieți confortabile, altele în sărăcie, în căsnicii care par fericite sau în tăceri adunate de-a lungul anilor. Dar dincolo de tot ce le desparte, există ceva care le unește: nevoia de a fi ascultate, de a fi văzute și de a rosti, măcar o dată, adevărul pe care l-au ținut prea mult înăuntru.
Mi-a plăcut că Marcela Serrano nu încearcă să le înfrumusețeze și nici să le transforme în personaje exemplare. Le lasă să fie așa cum sunt oamenii în viața de zi cu zi: puternici și vulnerabili în același timp, uneori generoși, alteori egoiști, capabili să greșească și să se ridice din nou.
Cartea mi-a amintit cât de ușor judecăm oamenii după ceea ce lasă să se vadă. Trecem unii pe lângă alții convinși că știm cine sunt, fără să bănuim câte lupte duc în tăcere. Și poate că tocmai asta este frumusețea acestui roman: te face să privești cu mai multă blândețe spre cei din jur.
Dincolo de cele zece povești, 10 femei vorbește despre fragilitatea fiecăruia dintre noi și despre curajul de a merge mai departe chiar și atunci când viața pare să te fi frânt.
„În cele din urmă, într-un fel sau altul, cu toții avem aceeași poveste de spus.”