Lumina dintre oceane - recenzie

Nu știu exact ce m-a durut mai tare la cartea asta: povestea în sine sau felul în care m-a pus să mă întreb ce aș fi făcut eu, dacă aș fi fost în locul lor. Lumina dintre oceane nu este o poveste frumoasă în sensul clasic. Este o poveste care te frânge puțin, te face să stai cu inima grea și să nu mai vezi lucrurile în alb și negru.

Cartea m-a prins nu prin acțiune, ci prin tensiunea tăcută dintre personaje, prin vinovăția care plutește între rânduri. Nu m-a făcut să plâng, dar m-a apăsat. M-a făcut să mă simt complice, incomod, ca atunci când asculți o poveste de familie pe care n-ai fi trebuit s-o auzi.

Am ascultat-o în tăcere, cu un nod în gât care nu se risipea. Marea, farul, insula – toate astea mi-au dat un sentiment ciudat de izolare, de gol în stomac. Dar nu singurătatea m-a durut cel mai mult, ci deciziile. Alegeri făcute din iubire, dar care nu vindecă. Doar complică, doar amână suferința.

Isabel… cât am judecat-o. Și cât am înțeles-o. Îți moare copilul și apoi viața îți aduce o fetiță pe care n-a cerut-o, dar de care te agăți cu toată ființa ta. Ce faci? Întorci copilul în lume, cu riscul de a-l pierde iar? Sau îl ții lângă tine și speri că lumea n-o să afle niciodată?

Tom m-a rupt. Un om care își cară vina în tăcere, cu un fel de tristețe resemnată care nu țipă, nu se explică, doar se simte. E acel gen de om bun care plătește pentru deciziile altora, dar o face fiindcă iubește prea mult ca să spună „nu”.

Recomand cartea nu pentru că „îți va plăcea” – poate că nu. Dar te va atinge. Și uneori, exact asta căutăm într-o poveste: nu confort, ci adevăr. Un adevăr spus blând, dar tăios.

Pentru cei care nu se tem să simtă, Lumina dintre oceane este o lectură necesară.

„Trebuie să ierți o singură dată. Ca să porți resentimente, trebuie să le hrănești în fiecare zi.” – M.L. Stedman, Lumina dintre oceane

“Dragostea cere totul

Acum și pe marile ecrane

Devenită bestseller, Lumina dintre oceane a fost desemnată cea mai bună carte a lunii august 2012 de Amazon.com, unanim considerată un debut spectaculos al scriitoarei de origine australiană M.L. Stedman.

După patru ani de coșmar petrecuți pe fronturile Primului Război Mondial, Tom Sherbourne se întoarce în țara natală, Australia, angajându-se paznic de far pe Ianus Rock, o insulă aflată la distanță de o jumătate de zi de coastă. Izolați de restul lumii, Tom și frumoasa lui soție, Isabel, încearcă zadarnic să devină părinți. Când orice speranță părea pierdută, pe țărm eșuează o barcă ducând un cadavru și un nou-născut. Încălcându-și principiile, Tom și Isabel decid să păstreze copilul, considerându-l un dar de la Dumnezeu. După doi ani, când se întorc pe continent, descoperă că hotărârea luată le-a schimbat iremediabil destinele.

„Iată un roman în care salvarea unui personaj aduce cu sine pierderea tragică a altuia, deși noi, cititorii, am vrea cu disperare să nu moară nimeni. Lectura romanului Lumina dintre oceane este o experiență halucinantă, dramatică.” (Monica Ali)

„O minunată poveste a iubirii și a pierderii, a dreptății și a răului, a ceea ce oricare dintre noi ar face pentru cel iubit.” (The Boston Globe)

„Descrierile labirintice ale sălbaticei coaste a Australiei sunt fascinante, cum fascinantă este și ușurința cu care scriitoarea stăpânește vechile povești ale locului. Pe măsură ce cuplul de la far este atras în împrejurări din ce în ce mai tragice, cele două stranii destine devin cumva apropiate, familiare.” (The New Yorker)”