Mâine e o nouă zi - Lori Nelson Spielman (recenzie)

Dacă îți dorești o carte reconfortantă, ușurică, de concediu, o recomand.

Este despre o călătorie de autodescoperire și îți va reaminti că nu este niciodată prea târziu să trăiești viața așa cum ai visat dintotdeauna.

Povestea o urmărește pe Brett Bohlinger, în vârstă de 34 de ani, care pare să aibă o viață perfectă. Are un loc de muncă grozav la compania multimilionară a mamei sale, locuiește împreună cu iubitul ei superb într-un apartament scump în cea mai bună zonă a orașului și are toate hainele de firmă pe care și le-ar putea dori cineva. Dar când mama ei, Elizabeth, moare de cancer, Brett este devastată, iar întreaga ei lume este dată peste cap. În loc să-și moștenească pur și simplu banii - așa cum fac frații ei - și să obțină rolul de CEO la compania mamei sale, Brett trebuie să îndeplinească lista de viață pe care a scris-o când avea paisprezece ani. Numai dacă reușește să îndeplinească toate obiectivele de pe listă în decurs de un an, Brett își va primi moștenirea.

Acest roman mă scoate din zona de comfort din cauza subiectului. Îmi amintește că, chiar dacă ai călătorit peste 35 de ani pe acest drum, dacă îți dai seama că mergi în direcția greșită, te poți întoarce oricând sau poți croi o nouă cale în altă parte. Nu este prea târziu să trăiești viața pe care ți-ai fost menit să o trăiești. Ne arată că avem puterea de la bun început să facem ceea ce ne aduce cea mai mare bucurie. Este o mărturie a faptului că nu trebuie să facem compromisuri în ceea ce privește dragostea, prietenia și familia și că, dacă descoperi că te simți singură în ciuda faptului că ești înconjurată de alții, atunci poate că ești înconjurat de oamenii nepotriviți. Este despre iertare, alegeri, dragoste.

Brett Bohlinger pare să aibă slujba perfectă, un apartament spațios și un iubit extraordinar de chipeș. Una peste alta, o viață de vis. Până când mama ei iubită moare, lăsând în testament o clauză pentru a-și primi moștenirea, Brett trebuie să atingă mai întâi țelurile de pe lista cu lucruri de făcut în viață, pe care ea a alcătuit-o când era o fată naivă de paisprezece ani. Îndurerată, Brett înțelege cu greu decizia mamei - visurile din copilărie nu seamană deloc cu ambițiile ei de la vârsta de treizeci și patru de ani. Unele par imposibile. Cum ar putea ea să aibă o relație cu un tată care a murit acum șapte ani? Alte țeluri (Să fiu o profesoară extraordinară!) i-ar impune să-și reinventeze întregul viitor. Pe masură ce Brett pornește într-o călătorie uimitoare în căutarea visurilor ei adolescentine, un lucru devine uneori, cele mai plăcute daruri ale vieții se găsesc în locurile cele mai neașteptate.