Malnata - Recenzie

Malnata mi-a plăcut mult. M-a făcut să simt că pășesc într-un orășel italian în care viața se desfășoară pe străduțe înguste, sub privirea atentă a comunității, printre tradiții, superstiții și reguli nerostite. Atmosfera este tensionată, iar epoca își lasă amprenta asupra tuturor, mai ales asupra fetelor care încearcă să își găsească locul într-o lume plină de limite.

Am alergat pe străzi alături de Francesca și Maddalena, am crescut odată cu ele și am simțit cum zvonurile, credințele populare și judecata oamenilor din jur le influențează fiecare pas. Prietenia dintre ele rămâne unul dintre cele mai frumoase lucruri din carte, un sprijin într-o lume care nu este mereu blândă.

Cartea te aduce foarte aproape de acea Italie plină de contraste, cu farmecul ei, dar și cu asprimea ei. Pentru mine a fost o lectură care lasă un gust ușor amar, dar viu, tocmai pentru că pare atât de reală.

O recomand pentru o după-amiază liniștită, când vrei să intri într-o poveste cu atmosferă puternică. Temele nu sunt ușoare, dar povestea curge firesc și te ține aproape de personaje până la final.

"Doua fete foarte diferite una de cealalta.

Povestea unei prietenii fara pereche in Italia fascista.

Monza, Italia, 1935. Francesca este o fata cu educatie aleasa, dar este fascinata de o rebela de varsta ei, de origine modesta, care se poarta diferit: umbla desculta, are parul negru tuns stramb, privirea salbatica si se joaca la rau cu doi baieti mai mari. Ea este Maddalena, dar i se spune Malnata. Oamenii sunt convinsi ca este piaza rea. Ca urzeste blesteme si atrage moartea.

Francesca este atrasa de spiritul de revolta al Maddalenei si, in curand, fetele devin nedespartite, iar jocurile lor, din ce in ce mai periculoase. Maddalena o invata pe Francesca sa se descurce in lume, dar si sa devina constienta de propriul trup.

In ciuda dezaprobarii si a prejudecatilor din jurul lor, legatura dintre cele doua fete devine tot mai puternica. Insa amenintarea fascismului si a razboiului le obliga sa se maturizeze brusc si sa-si ia destinul in propriile maini, asemenea unor mici amazoane care tanjesc dupa libertate si nu ezita sa-si masoare puterile cu barbatii.

Malnata se plimba pe strazile din centru, tarsaindu-si sandalele ponosite pe pietre, cu barbia in sus si cu doi baieti mai mari decat ea alaturi. Vazand-o, femeile sopteau printre dinti "doamnepazestesiaparane" si-si faceau semnul crucii cu frenezie; in schimb, barbatii scuipau pe jos. Atunci, ea radea tare si scotea limba, apoi facea o plecaciune, de parca le multumea pentru insulte. Cu parul foarte negru tuns stramb, de parca ar fi folosit un castron si un satar, si cu ochii negri si lucitori de pisica, asa cum erau, tot de pisica, si picioarele ei slabe si agile, imi parea fiinta cea mai frumoasa pe care o vazusem vreodata." - Malnata, Beatrice Salvioni