Parfum de curtezană- recenzie

Recunosc că mă atrag cărțile cu gheișe, curtezane și modul lor de supraviețuire.

Citirea acestei povești te duce într-o călătorie în timp, în Japonia, unde ne sunt redate două generații de femei la mila timpului, o relație mamă-fiică tulbure și nesănătoasă. Mama, gheișa, plină de visuri frânte și de rușini nerostite și fiica prinsă între respingere și dorința de a fi iubită. Este o carte ca o adiere de parfum prăfuit, discret, dar imposibil de uitat. Nu este o lectură cu întorsături de situație spectaculoase sau ritm alert, dar exact prin delicatețe și tăcere tensionată, te face să nu lași cartea din mână.

Mărturisesc că mi-a plăcut pentru că a fost o relatare care a lăsat loc deschis de interpretări, pentru că nimic nu e spus cu voce tare, dar totul doare, fiecare pagină fiind o confesiune tăcută și simți invitația să completezi golurile atunci când vine vorba de înțelegerea personajelor.

„Uneori, tăcerea unei mame spune mai multe decât toată durerea unei fiice.”

Dacă iubești poveștile cu un cadru istoric autentic, vrei să înțelegi mai bine Japonia de la începutul secolului XX, din perspectiva femeilor și îți dorești genul de carte care să rămână cu tine după ce ai închis ultima pagină din carte, ți-o recomand cu căldură.

“Cartea face parte din colecția "Raftul Denisei".

Ca romancieră, Sawako Ariyoshi este cunoscută în lume mai ales prin bestsellerurile Parfum de curtezană, Dansatoarea de Kabuki şi Soţia doctorului, ale căror traduceri în limba română au apărut în colecţia „Raftul Denisei".

Roman dens, de o mare fineţe, proiectat pe planuri multiple, Parfum de curtezană este o poveste emblematică de dragoste şi ură între o mamă şi o fiică, o naraţiune istorică în Japonia primelor decenii ale secolului XX şi o meditaţie asupra condiţiei femeii în universul crud al gheişelor. A fost ecranizat în 1964, în regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada şi Nobuko Otowa în rolurile principale. La sfârşitul erei Meiji, într-un sat pierdut în mijlocul lanurilor de orez, destinul a trei generaţii de femei pare să urmeze ritmul imuabil al vieţii la ţară. Însă, în clipa în care frumoasa văduvă Ikuyo, mama lui Tomoko şi fiica Tsunei, se recăsătoreşte cu fiul căpeteniei satului, totul pare să-şi iasă din matcă. Atrasă de mirajul oraşului, tânăra pereche părăseşte casa părintească. Tōkiō le va zdrobi repede speranţele, iar frivolitatea lui Ikuyo va împinge familia spre dezonoare. Tomoko sfârşeşte prin a fi vândută, la zece ani, unei case din cartierul plăcerilor. Gheişă-ucenică, ea va învăţa că foşnetul unui chimono de mătase înmiresmat cu tămâie, umbra unui zâmbet pe chipul desăvârşit ascuns de fard sau degetele abia atingând coardele unui shamisen pot îngenunchea bărbaţi care hotărăsc soarta Japoniei. Însă dorinţa cea mai mare a tinerei este să fie liberă. Va reuşi ea să-şi hotărască singură soarta într-o societate ale cărei temelii încep să fie erodate de tragediile istoriei.”